OK
X
pus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. pus)
1.
exsudat
patologic
vâscos
care
se
formează
în
focarele
de
infecție;
puroi.
branchipus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. branchipus)
1.
crustaceu
inferior
din
ordinul
branhiopodelor,
cu
corpul
gol,
transparent,
cu
picioarele
lățite
și
ochii
pedunculați,
care
trăiește
prin
bălți.
campus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. campus)
1.
ansamblu
de
clădiri
aparținând
uneia
sau
mai
multor
instituții
de
învățământ
superior
în
afara
orașelor.
corpus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. corpus)
1.
culegere,
colecție
de
date,
de
texte,
inscripții,
legi.
2.
garmond.
eohippus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éohippus)
1.
gen
fosil
de
ecvide
imparicopitate,
cel
mai
vechi
strămoș
al
calului.
habeas corpus
Parte de vorbire:
loc. s.
Etimologie: (lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)
1.
(în
legislația
unor
țări)
drept
care
garantează
libertatea
individului,
permițând
celui
arestat
să
compară
în
fața
unui
magistrat,
care
urmează
să
decidă
asupra
legalității
arestării.
hippus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hippus)
1.
alternare
bruscă
de
contracție
și
dilatație
a
pupilei,
care
se
produce
independent
de
lumină.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
acantosferă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acanthosphère)
1.
corpuscul
sferoidal
ciliat
din
celulele
unor
alge.
acarofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acarophobie)
1.
teamă
patologică
de
molii,
de
căpușe.
acarologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acarologie)
1.
disciplină
care
se
ocupă
cu
studiul
căpușelor
și
acarienilor.