OK
X
relatare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (relata)
1.
acțiunea
de
a
relata
și
rezultatul
ei;
povestire
amănunțită,
expunere,
istorisire.
corespondență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. correspondance)
1.
schimb
de
scrisori
între
persoane,
instituții
etc.;
totalitatea
acestor
scrisori.
2.
conținutul
unei
scrisori.
3.
relatare
asupra
faptelor
petrecute
într-o
localitate,
într-o
țară
etc.
făcută
de
corespondentul
unui
ziar.
4.
raport,
legătură
între
lucruri,
fenomene
etc.;
afinitate
care
leagă
părți
ale
unui
întreg;
concordanță,
armonie.
5.
(mat.)
relație
între
două
mulțimi,
conform
căreia
fiecare
element
al
uneia
este
pus
în
legătură
cu
unul
sau
mai
multe
elemente
din
cealaltă.
6.
raport
constant
existent
între
două
fenomene
de
ordin
lingvistic
din
idiomuri
diferite
sau
din
etape
diferite
ale
aceluiași
idiom.
7.
~a
timpurilor
=
concordanța
timpurilor.
declarație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)
1.
mărturisire,
afirmare
deschisă
a
unor
convingeri,
sentimente
etc.
2.
verb
de
~
=
verb
care
denumește
acțiunea
de
„a
vorbi”.
3.
document
oficial
prin
care
se
comunică
ceva,
se
ia
o
măsură;
notificare.
4.
mărturie,
depoziție
în
fața
unei
autorități.
5.
relatare
făcută
în
fața
unei
autorități.
6.
relatare
făcută
în
fața
unui
organ
administrativ
prin
completarea
unui
formular;
formularul
însuși.
7.
(inform.)
instrucțiune
care
precizează,
pe
baza
indentificatorilor,
atributele
datelor
utilizate
într-un
program
sau
într-o
zonă
a
acestuia.
expunere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (expune)
1.
acțiunea
de
a
(se)
expune.
2.
relatare;
ceea
ce
se
expune.
3.
narațiune,
povestire.
4.
~
de
motive
=
prezentare
a
unui
proiect
de
act
normativ
cuprinzând
sublinierea
și
motivarea
soluțiilor
noi.
raport
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. rapport)
1.
legătură
între
obiecte,
fenomene,
noțiuni
etc.
2.
(pl.)
relație
între
două
valori.
3.
(mat.)
câtul
a
două
mărimi
de
același
fel.
4.
(gram.)
relație
stabilită
între
cuvinte,
construcții
și
propoziții.
5.
câștig.
6.
casă
de
~
=
casă
construită
pentru
a
fi
închiriată
și
a
aduce
astfel
beneficii.
7.
dare
de
seamă,
făcută
de
cineva
în
fața
unei
adunări,
a
unei
autorități
etc.,
o
relatare
asupra
unei
activități.
8.
scurtă
prezentare
orală
asupra
situației
trupei
făcută
de
un
militar
în
fața
superiorului
său.
relație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
1.
legătură,
conexiune,
raport.
2.
complement
circumstanțial
de
~
=
complement
care
arată
obiectul
la
care
se
referă
o
acțiune,
o
calitate;
propoziție
de
~
=
propoziție
circumstanțială
care
corespunde
complementului
circumstanțial
de
relație;
funcții
de
~
=
totalitatea
funcțiilor
organice
care
asigură
legătura
cu
mediul
exterior.
3.
(log.)
conexiune
între
doi,
trei
sau
mai
mulți
termeni.
4.
judecată
de
~
=
judecată
care
reflectă
raporturi
între
obiecte
diferite.
5.
(mat.)
condiție
care
leagă
valorile
a
două
sau
mai
multe
mărimi.
6.
(pl.)
legătură
între
oameni,
popoare,
state
etc.
7.
legătură
feroviară,
rutieră
sau
aeriană
regulată
între
două
puncte;
traseu.
8.
informație;
expunere,
relatare.
9.
relații
de
producție
=
raporturi
care
se
stabilesc
între
oameni
în
procesul
producției
bunurilor
materiale,
a
repartiției,
schimbului
și
consumului;
relații
diplomatice
=
raporturi
politice
cu
caracter
de
continuitate
între
state,
stabilite
prin
misiuni
diplomatice;
(fam.)
a
avea
relații
=
a
cunoaște,
a
frecventa
persoane
influente.
10.
a
da
relații
=
a
informa.
povestire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (povesti)
1.
poveste.
2.
relatare
a
unei
povești;
povestit.
3.
(spc)
narațiune
literară
de
dimensiuni
relativ
reduse
și
în
care
structura
epică
se
construiește
pe
un
fond
liric.
4.
(rar)
basm.
5.
(rar)
înfățișare
prin
imagini;
ilustrare.
6.
(bis;
reg)
predică.
7.
(rar;
lpl)
bârfeli.
8.
(rar)
defăimare.