viciu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. vice, lat. vitium)
Etimologie: (fr. vice, lat. vitium)
1. defect, imperfecțiune; lipsă.
2. ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil.
3. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea.