Dictionar

 
 

monumentalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monumentalisme)

1. stil caracterizat printr-un aspect monumental; monumentalitate.
 

monumentalist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (monumental + -ist)

1. arhitect, sculptor, pictor autor de lucrări monumentale.
 

monumentalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monumentalité)

1. însușirea de a fi monumental; grandoare, măreție; monumentalism.
 

monumentaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. monumentaliser)

1. a face ceva monumental.
2. (fig.) a conferi un aer eroic.
 

anepigraf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anépigraphe)

1. (despre monumente, monede etc.) fără nici un fel de inscripție; anepigrafic.
2. (despre scrieri) fără titlu.
 

anepigrafic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anepigraphisch)

1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.