ondulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT undosus; undulosus; undulatus; flexuosus
2. FR ondulé; onduleux; flexueux; sinueux; brosselé
3. EN undate; undulate; flexuosus; wavy; undose; sinuous; sinose
4. DE wellig; gewellt; wellenförmig; wogig; kleingewellt
5. RU волнистый; извилистый
6. HU hullámos, hullámszerű

ondulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ondulation, it. ondulazione)

1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor.
2. (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură.
3. buclă, cută.
4. totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului.

ondulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ondulateur)

1. adj. care se leagănă ca valurile.
2. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator.

ondulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ondulatoire, it. ondulatorio)

1. referitor la unde, care se propagă în formă de unde sau valuri.
2. (fizică) care se caracterizează prin ondulații; care are caracteristicile unei unde.
3. mecanică ondulatorie = forma inițială a mecanicii cuantice care considera că orice particulă este asociată cu o undă periodică.
4. (var.) (reg.) undulatoriu.

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).

aneroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anéroïde)

1. (barometru) cu o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.

cornet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate.

fjell

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Fjäll)

1. ghețar scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată.

flexuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flexueux, lat. flexuosus)

1. curbat alternativ în mai multe sensuri.
2. (despre frunze) cu marginile ondulate.

franj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frange)

1. (pl.) fibre lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele.
2. (anat.) formație filamentoasă la marginea unui organ.
3. (geol.) structură foarte ondulată, adesea sub formă de unghiuri ascuțite.