relatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (relata)

1. acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire amănunțită, expunere, istorisire.

corespondență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correspondance)

1. schimb de scrisori între persoane, instituții etc.; totalitatea acestor scrisori.
2. conținutul unei scrisori.
3. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etc. făcută de corespondentul unui ziar.
4. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părți ale unui întreg; concordanță, armonie.
5. (mat.) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă.
6. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom.
7. ~a timpurilor = concordanța timpurilor.

declarație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziție în fața unei autorități.
5. relatare făcută în fața unei autorități.
6. relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși.
7. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.

expunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (expune)

1. acțiunea de a (se) expune.
2. relatare; ceea ce se expune.
3. narațiune, povestire.
4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi.

raport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rapport)

1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc.
2. (pl.) relație între două valori.
3. (mat.) câtul a două mărimi de același fel.
4. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții.
5. câștig.
6. casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii.
7. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități.
8. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său.

relație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

1. legătură, conexiune, raport.
2. complement circumstanțial de ~ = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de ~ = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior.
3. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni.
4. judecată de ~ = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite.
5. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi.
6. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc.
7. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu.
8. informație; expunere, relatare.
9. relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente.
10. a da relații = a informa.

povestire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (povesti)

1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
4. (rar) basm.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
6. (bis; reg) predică.
7. (rar; lpl) bârfeli.
8. (rar) defăimare.