limită
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. limite, lat. limes, -itis)
Etimologie: (fr. limite, lat. limes, -itis)
1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi.
2. ceea ce mărginește ceva; hotar; margine.
3. la ~ = în caz extrem.
4. cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument.
5. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
6. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva.