-TIP

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. typos „amprentă, model”)

1. „model, exemplar”.

-TIPIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. typos „amprentă, urmă”)

1. „imprimare, tipărire, organizare, caracter”.

cartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartella)

1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc.
2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă.

cartuș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc.
2. piesă de hârtie care conține un exploziv.
3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).
4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze.
5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși.
6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură.

diapazon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapason)

1. mic instrument de oțel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.
2. a fi la același ~ cu cineva = a fi la aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva.
3. ambitus.
4. model-tip de hașuri la standardizarea trasării grosimii hașurilor.
5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime și minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.

formulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formule, lat. formula)

1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.

mandat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandat, germ. Mandat)

1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său.
2. teritoriu sub ~ = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state.
3. funcție, putere pe care o deține un membru ales de o adunare.
4. act procedural prin care cineva este chemat în fața justiției sau încarcerat.
5. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său.
6. ~ poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă.

miră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mire)

1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor.
2. bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit.
3. cătare (la armă).
4. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune.