Dictionar

Rezultate principale (Aromă):

Aromă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanaţie a unor substanţe mirositoare; parfum.

2. substanţa însăşi.


Rezultate secundare (Aromă):

Aromat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.


Aromat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aromă)

1. cu aromă.


Aromatic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aromaticus; amomus

2. FR aromatique

3. EN aromatic; spicy

4. DE aromatisch; würzig; wohlriechend

5. RU aромaтный; блarовонный

6. HU illatos, aromás, zamatos


Aromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândeşte aromă, parfumat.

2. (despre plante) care conţine diferite substanţe mirositoare.

3. (despre substanţe organice, combinaţii) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.


Aromatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aromatiser, lat. aromatizare)

1. a da (unei substanţe) miros plăcut, cu aromate.

2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică.


Aromatizant

Parte de vorbire: traducere
Origine:

1. FR aromatisant

2. EN flavorant

3. IT aromatizzante

4. PT aromatizante


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.


Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Ambrozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea are puterea de a păstra tinereţea veşnică.

2. plantă aromatică din familia compozeelor.


Angelică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amgélique)

1. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată şi groasă la bază.


Anis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anis, lat. anisum)

1. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conţinând ulei eteric; anason, anison.