artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

asedia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.

condiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condition, lat. conditio)

1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen.
2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele.
3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții).
4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept.
5. situație socială a cuiva.
6. ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv.

dezarma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările.

dispoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
4. stare sufletească.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinație; vocație.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.

intelectual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intellectuel, lat. intellectualis)

1. adj. referitor la intelect.
2. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală.