scală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scala)

1. totalitatea reperelor pe un instrument de măsură, reprezentând valori ale unei mărimi care se măsoară; scară gradată.
2. rampă (5).

escală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escale)

1. staționare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparație, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.

hidroscală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroescală)

1. suprafață de apă amenajată cu instalațiile necesare decolării și amerizării hidroavioanelor.

scalar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalaire)

1. pește teleostean de acvariu, originar din America de Sud, având corpul discoidal, cu reflexe aurii și brune, brăzdat de dungi transversale negre sau gri și ochiul înconjurat cu roșu.

scalar 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Skalar, fr. scalaire)

1. (mărime) ale cărei valori sunt determinate numai prin unitatea de măsură și printr-un număr real care nu depinde de vreun sistem de referință.

SCALARI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. scalaris „de scară”)

1. „scară, treaptă”.

scalariform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scalariformis; scalaris; scaliformis
2. FR scalariforme; en forme d’échelle
3. EN scaliform; ladder-like; scalariform
4. DE leiterförmig
5. RU ступенчaтый; лестницеобрaзный; лестничный
6. HU létraforma, lépcsős, lépcső alakú

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

ascensiona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ascensionner)

1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.

contramarcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contremarque)

1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului.
2. (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit.
3. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.

degrevant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégrevant)

1. care degrevează, elimină o parte din impozite, reduce povara fiscală.

descaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. de-escalation)

1. reducere (a taxei de scont).
2. (microeconomie) clauză de ~ = articol dintr-un contract care stabilește o scădere a prețului dacă există o scădere a anumitor costuri; este contrară unei clauze de escaladare.