defolia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. défolier, lat. defoliare)

1. a face să cadă frunzele (înainte de vreme); a (se) desfrunzi.

morn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. morne)

1. (despre oameni), abătut, posomorât; sumbru.
2. (despre vreme) acoperit, întunecat.

nefavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + favorabil)

1. care este în dezavantajul cuiva; potrivnic, defavorabil.
2. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate).
3. (antonime) favorabil, prielnic, propice.

închide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. includere)

1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât să acopere o deschizătură corespunzătoare.
2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.
3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.
4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.
5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.
6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.
7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).
8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.
9. fig. a cuprinde, a conține.
10. refl. (despre răni) a se cicatriza.
11. a se retrage, a se izola.
12. a se înfunda.
13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.
15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.
16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.
17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.
18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.
19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.
20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.
21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.
22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.

tulburos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tulbure + -os)

1. (despre apă) tulbure.
2. (despre vreme) cețos, posomorât, mohorât.
3. (var.) turburos.

vechi

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. veclus, vetulus)

1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult; (rar) bătrân.
2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
6. care exercită de mult o profesiune.
7. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
8. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
9. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat.
10. (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
11. (loc. adj. și adv.) (înv.) din ~ = din vechime, de demult.
12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.
13. (substantivat, n.) ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.
14. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
15. lumea ~e = societate dispărută sau pe cale de dispariție.
16. lumea ~e = antichitate; țările, locuitorii din antichitate.
17. lumea ~e = nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea americii.
18. vorbă ~e = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb.
19. (antonime) actual, contemporan, modern, nou, proaspăt, recent.