sica

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sica)

1. pumnal cu lama ușor încovoiată.

desica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. desiccare)

1. a elimina apa sau umezeala dintr-un corp, a seca.
2. a deveni uscat (prin eliminarea apei, umezelii); a usca.

șicana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chicaner)

1. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi.

șicană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chicane)

1. sâcâială fără motiv.
2. (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip.
3. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc.
4. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag.

șicanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. chicaneur)

1. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze.

sicar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. sicario, fr. sicaire, lat. sicarius)

1. asasin, ucigaș tocmit.

sicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. siccatif, lat. siccativus)

1. adj. (despre uleiuri) care se usucă repede.
2. s. m. substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare.

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

biliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biliaire)

1. referitor la bilăo veziculă ~ă = bășica fierii; colecist.

bronhocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronchocèle)

1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.

bulă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boule, lat. bulla)

1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid.
2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni.
3. sferă, glob.

clasicist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Klassizist)

1. specialist în filologia și cultura clasică; adept al clasicismului.