sursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. source)

1. loc unde se găsește și de unde se poate procura ceva din belșug.
2. corp care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc.
3. (fig.) loc de unde emană o informație.
4. izvor, origine, obârșie.
5. ~ de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor, un artist.
6. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari.

radiosursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiosource)

1. obiect ceresc ca sursă de radiounde.

resursă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ressource)

1. (pl.) rezervă, (sursă de) mijloace care pot fi valorificate la un moment dat; posibilitate.
2. evoluție de redresare a unui avion efectuată după un picaj, pentru a reveni în zbor orizontal.
3. durată, în ore de zbor, admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații sau revizii succesive.

surșarj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. surcharge)

1. (filatelie) valoare nouă sau altă mențiune adăugată la un timbru prin supraimprimare; supratipar.

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

actinografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen.
3. imaginea obținută.

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

autoexcitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-excitation)

1. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie.

bazin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă.
7. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis.