OK
X
disc
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
discus
2.
FR
disque
3.
EN
disc;
disk
4.
DE
Scheibe
5.
RU
диск;
центр
шляпки
6.
HU
korong
disc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. disque, lat. discus)
1.
obiect
plat
cu
contur
circular.
2.
obiect
rotund
și
plat
în
proba
atletică
de
aruncare
la
distanță;
proba
însăși.
3.
placă
circulară
de
material
plastic
pe
care
sunt
gravate
înregistrări
sonore.
4.
(inform.)
suport
circular
magnetic
pentru
stocarea
informației.
5.
~
de
frecvență
=
disc
cu
înregistrări
speciale
pentru
verificarea
și
măsurarea
caracteristicilor
de
redare
ale
pick-up-urilor.
6.
muzică
înregistrată
pe
disc
(2).
7.
suprafața
aparentă
a
Soarelui
sau
a
Lunii,
văzută
de
un
observator
de
pe
Pământ.
8.
organ
sau
structură
anatomică
circulară,
plată.
9.
~
embrionar
(sau
germinativ)
=
formație
a
embrionului
în
stadiul
de
blastulă
la
rechini,
pești
osoși,
reptile
și
păsări;
bănuț;
~
intervertebral
=
țesut
fibros
între
două
vertebre,
ca
un
disc
cu
un
nucleu
bulbos;
hernie
de
~
=
hernia
discului
intervertebral.
10.
receptaculul
sau
partea
terminală
la
compozee.
compact-disc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. compact-disk)
1.
disc
optic,
de
proporții
reduse
(12
cm
diametru),
conținând
date
digitalizate,
decodabil
prin
sistem
laser.
disc bazal
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
discus
basalis
2.
FR
disque
basal
3.
EN
small
disk
4.
DE
Basalscheibchen;
Scheibchen
5.
RU
бaзaльный
диск;
мaленький
диск
6.
HU
alapkorong
disc supraapicular; disc suprahilar
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
plaga
2.
FR
plage
supraapiculaire
3.
EN
plage;
suprahilar
disc
4.
DE
suprahilare
Plage
5.
RU
стерильное
пятно;
супрarилярный
диск
6.
HU
csúcs
feletti,
magköldök
feletti
korong
disc-jockey
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. disc-jockey)
1.
prezentator,
comentator
de
muzică
pe
discuri
la
radio
sau
în
discoteci.
disc-recital
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (disc + recital)
1.
disc
care
conține
un
recital.
discal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. discal)
1.
referitor
la
discurile
intervertebrale.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abiologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiologie)
1.
disciplină
care
studiază
elementele
anorganice,
adică
elementele
lipsite
de
viață.
aborda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aborder)
1.
intr.
(despre
nave)
a
se
ciocni.
2.
a
se
opri
lângă
o
navă
bord
la
bord.
3.
a
acosta.
4.
tr.
(fig.)
a
se
apropia
de
cineva
spre
a-i
vorbi.
5.
a
începe
studiul
unei
probleme;
a
deschide
o
discuție.
acantologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acanthologie)
1.
disciplină
care
se
ocupă
cu
studiul
spinilor.
acarologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acarologie)
1.
disciplină
care
se
ocupă
cu
studiul
căpușelor
și
acarienilor.
acianopsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acyanopsie)
1.
(med.)
formă
de
discromatopsie
care
constă
în
imposibilitatea
de
a
distinge
culoarea
albastră
(și
violetă,
pentru
unii
autori),
una
dintre
cele
trei
culori
fundamentale
(roșu,
verde
și
albastru).