OK
X
separa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. séparer, lat. separare)
1.
a
(se)
despărți;
a
(se)
izola.
2.
(despre
o
substanță
solidă
dizolvată
într-un
lichid)
a
(se)
depune
sub
formă
de
precipitat.
separabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. séparable, lat. separabilis)
1.
care
poate
fi
separat;
care
se
poate
despărți.
2.
(antonim)
inseparabil.
separabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. separability)
1.
însușirea
de
a
fi
separabil.
separație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. séparation, lat. separatio)
1.
separare.
2.
(jur.)
~
de
bunuri
=
regim
matrimonial
în
unele
state,
prin
păstrarea
de
către
femeie
a
liberei
dispuneri
asupra
bunurilor
sale
aduse
în
căsătorie;
~a
puterilor
=
principiu
fundamental
de
organizare
a
statului,
potrivit
căruia
în
acesta
acționează
trei
puteri:
legislativă,
executivă
și
judecătorească,
exercitate
de
organe
diferite,
cu
drept
de
control
reciproc.
separatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. séparatisme)
1.
tendință
de
a
se
separa
de
majoritate,
de
un
grup
social
constituit;
izolare,
atitudine
singuratică.
separatist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. séparatiste)
1.
I.
care
aparține
separatismului;
privitor
la
separatism.
2.
care
pledează
pentru
independența
politică
a
provinciei
sale,
a
grupului
său
etnic,
în
raport
cu
statul
din
care
face
parte.
3.
care
se
separă,
se
izolează
de
majoritate.
4.
II.
adept
al
separatismului.
5.
persoană
care
pledează
pentru
o
separare
de
ordin
politic.
6.
(antonim)
unionist.
separator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. séparateur, lat. separator)
1.
adj.
care
separă.
2.
s.
n.
aparat,
dispozitiv,
mașină
pentru
separarea
anumitor
componenți
dintr-un
amestec.
3.
dispozitiv
care
închide
sau
deschide
un
circuit
electric.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abis
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)
1.
prăpastie,
genune.
2.
parte
profundă
a
unui
fenomen,
a
unui
proces;
neant.
3.
depresiune
a
fundului
oceanelor,
cu
adâncimi
mari.
4.
(fig.)
distanță
uriașă
sau
separare
de
ordin
cultural,
intelectual,
moral,
sentimental.
ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. abs-, cf. lat. abs)
1.
„îndepărtare,
separare,
lipsă”.
absenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absenter, lat. absentare)
1.
intr.
a
lipsi,
a
fi
absent.
2.
refl.
a
se
îndepărta,
a
se
separa
de
sine.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).