cadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slav. кадь)

1. vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat; baie, vană.
2. recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operații tehnologice.
3. vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare.

cadastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cadostrer)

1. a efectua lucrări de cadastru.

cadastral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cadastral)

1. referitor la cadastru.
2. (Belgia) venit ~ = venitul fictiv pe care o proprietate l-ar produce într-un an.

cadastrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cadastra)

1. acțiunea de a cadastra; cadastraj.
2. efectuare a lucrărilor de cadastru, de stabilire precisă a suprafețelor funciare și înregistrarea acestora.

cadastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară.
2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează.
3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare.

cadaveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cadavérique)

1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
2. cu aspect de cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.

academician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.