oscila
Parte de vorbire: vb. intr.
Etimologie: (fr. osciller, lat. oscillare)
Etimologie: (fr. osciller, lat. oscillare)
1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa.
2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura.
3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative.