confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.

confortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confortable)

1. care oferă confort; comod.
2. (fig.) care asigură o liniște sufletească; important, considerabil.

confortant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confortant)

1. care reconfortează, care dă putere; reconfortant.

disconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. discomfort)

1. lipsă de confort.
2. stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu.

fonoconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. phonoconfort)

1. ansamblu de condiții care fac o locuință comodă, plăcută din punctul de vedere al izolării fonice.

inconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconfort)

1. disconfort; neplăcere.

reconfort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. réconfort)

1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; reconfortare.
2. redarea forței morale, a curajului, consolare într-o situație dificilă, dureroasă.

acomodament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodement)

1. aranjament care produce confort.
2. dezinvoltură.

afagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphagie)

1. (med.) incapacitatea de a înghiți, legată de un disconfort (disfagie) sau de o durere (odinofagie).

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).

autocar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocar)

1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.

clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.