onor
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. honneur)
Etimologie: (fr. honneur)
1. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate.
2. (mil.) a da ~ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ~urile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă.
3. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri.