travers

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. travers)

1. partea de jos și de sus a coastei unei nave.
2. direcție perpendiculară pe axul longitudinal al navei.
3. vânt (sau val) ~ = vânt (sau val) perpendicular pe axul navei; la ~ = perpendicular față de nava proprie.
4. nume generic pentru țesăturile cu dungi transversale.

traversa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. traverser)

1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc.
2. a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări).
3. (fig.) a trăi, a simți, a suporta.
4. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal.
5. a așeza o vergă travers pe punte.

traversă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. traverse)

1. grindă transversală ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc.
2. piesă transversală sub șinele de cale ferată.
3. bază de metal, drug, pârghie.
4. (mar.) parâmă fixată transversal față de direcția navei.
5. (mil.) mică ridicătură de pământ amplasată pe șanturile de tragere.
6. fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja.

traversadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. traversata)

1. traversare efectuată de o navă între două porturi maritime sau oceanice situate pe maluri opuse.

traversare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (traversa)

1. acțiunea de a traversa.
2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată.
3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor.
4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor.

traversier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. traversier)

1. adj. care servește pentru traversat.
2. curent ~ = curent perpendicular pe intrarea unui port, a unui canal.
3. s. f. (mar.) lanț având la capăt un cârlig cu care se ridică ancorele ce nu intră în mare.

traversină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traversine)

1. traversă din scheletul de rezistență al unei nave, cu dimensiuni mai mici decât cele ale traverselor principale; semitraversă.

balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriș) care asigură stabilitatea unei nave, a unei mașini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanș al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafață.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriș folosit ca pat pentru așezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriș și de nisip la diferite construcții.

bayou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bayou)

1. canal ce traversează terenurile mlăștinoase.
2. lac în formă de semicerc pe bucla unui meandru.

bura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bourrer)

1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.
2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate.

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.

bureză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourreuse)

1. mașină pentru îndesarea balastului sub traverse.

cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unități militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.