concentrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concentra)

1. acțiunea de a (se) concentra.
2. ~a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; ~a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului.

deconcentrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. déconcentration)

1. acțiunea de a deconcentra, de a reduce concentrarea.
2. orice fenomen de îndepărtare de centrul geografic.
3. delegarea puterii de la o organizație centrală către reprezentanții regionali și locali.
4. faptul de a-și pierde concentrarea psihologică, de a pierde firul unei idei, al unui discurs etc.
5. (antonime) centralizare, concentrare.

electroconcentrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. éelectroconcentration)

1. concentrare a unei soluții coloidale prin deplasarea particulelor în suspensie către anod sau catod, sub curentul continuu.

preconcentrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. préconcentration)

1. operație de îmbogățire a unei substanțe minerale prin înlăturarea unei părți din steril.

aeroionizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.

concentraționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concentrationnaire)

1. adj. referitor la lagărele de concentrare.
2. s. m. f. deținut într-un asemenea loc.

concrețiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concretion, lat. concretio)

1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter.
2. formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare.