OK
X
gaja
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. gager)
1.
a
garanta
printr-un
gaj,
printr-un
depozit
lăsat
unui
creditor;
a
amaneta.
angaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. engager)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
încadra
într-un
loc
de
muncă.
2.
tr.
a
contracta
un
angajament.
3.
a
închiria
ceva.
4.
a
atrage
după
sine
o
obligație,
o
răspundere.
5.
a
antrena
într-o
acțiune,
într-o
discuție.
6.
refl.
a
se
obliga
la
ceva,
a-și
lua
un
angajament.
7.
a
apuca
un
anumit
drum.
8.
a
începe
o
manevră
(de
depășire
a
unui
autovehicul,
a
unei
nave).
9.
(despre
avioane)
a
intra
(fără
voia
pilotului)
într-o
poziție
nedorită.
10.
(despre
o
ancoră)
a
se
prinde
de
un
obiect
pe
fundul
apei.
11.
a
pune
pucul
sau
mingea
în
joc
(la
hochei,
la
baschet).
degaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dégager)
1.
tr.
a
elibera,
a
scuti
pe
cineva
de
o
sarcină,
de
o
îndatorire;
a
înlătura
un
obstacol
sau
ceva
care
împiedică.
2.
a
răspândi,
a
elimina
(gaze,
vapori,
miros
etc.),
a
emana,
a
exala.
3.
(fotbal)
a
trimite
mingea
departe
de
poarta
proprie
pentru
a
evita
o
acțiune
periculoasă
a
adversarului.
4.
(scrimă)
a-și
desprinde
floreta
de
cea
a
adversarului.
5.
refl.
(și
fig.)
a
se
desprinde,
a
se
elibera.
dezangaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désengager)
1.
tr.
a
elibera
de
un
angajament.
2.
refl.
a
se
retrage
dintr-un
angajament,
dintr-o
confruntare
etc.
reangaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. réengager)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
angaja
din
nou.
2.
refl.
a
se
angaja
în
cadrele
active
ale
armatei(după
terminarea
stagiului
obligatoriu).
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.
aerodesant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (aero- + desant)
1.
operațiune
care
desemnează
mișcarea
forțelor
armate
cu
aeronave,
de
obicei
cu
decolare
și
aterizare
verticală,
pentru
a
angaja
și
distruge
forțele
inamice
sau
pentru
a
captura
și
deține
poziții
cheie;
desant
aerian.
analist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. analyste)
1.
specialist
în
analiza
matematică,
informatică,
economică,
psihologică
etc.
2.
(psihanaliză)
persoană
care
efectuează
o
analiză;
psihanalist.
3.
(inform.)
~
programator
=
specialist
care
selectează
metodele
de
utilizat
pentru
a
rezolva
o
problemă
pe
computer.
4.
(economie)
~
financiar
=
specialist
angajat
de
bănci,
societăți
financiare
sau
persoane
fizice,
care
este
însărcinat
cu
studierea
documentelor
financiare
emanate
de
companii
pentru
a
trage
concluzii
despre
solvabilitatea
acestora,
perspectivele
acestora
și
mișcarea
titlurilor
lor
în
bursă.
angaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. engager)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
încadra
într-un
loc
de
muncă.
2.
tr.
a
contracta
un
angajament.
3.
a
închiria
ceva.
4.
a
atrage
după
sine
o
obligație,
o
răspundere.
5.
a
antrena
într-o
acțiune,
într-o
discuție.
6.
refl.
a
se
obliga
la
ceva,
a-și
lua
un
angajament.
7.
a
apuca
un
anumit
drum.
8.
a
începe
o
manevră
(de
depășire
a
unui
autovehicul,
a
unei
nave).
9.
(despre
avioane)
a
intra
(fără
voia
pilotului)
într-o
poziție
nedorită.
10.
(despre
o
ancoră)
a
se
prinde
de
un
obiect
pe
fundul
apei.
11.
a
pune
pucul
sau
mingea
în
joc
(la
hochei,
la
baschet).
angajament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. engagement)
1.
obligație
luată
de
cineva
din
proprie
inițiativă;
promisiune
solemnă.
2.
obligație
asumată
în
scris
de
o
întreprindere
față
de
bancă.
3.
angajare
a
cuiva
într-un
loc
de
muncă.
4.
punere
a
pucului
sau
a
mingii
în
joc.
angajat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. engagé)
1.
adj.
(arhit.;
despre
o
coloană)
zidită
cel
puțin
cu
jumătate
din
diametrul
ei
în
zidul
(stâlpul)
cu
care
face
corp
comun.
2.
(despre
oameni)
încadrat
într-un
curent
politic,
social;
(despre
literatură)
care
servește
conștient
o
cauză.
3.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
lucrează
într-un
anumit
loc
de
muncă.
4.
(militar)
care
servește
pe
baza
unui
angajament
voluntar.