OK
X
departaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. départager)
1.
tr.
a
pune
capăt
unui
balotaj,
a
arbitra
între
două
opinii.
2.
tr.,
refl.
a
(se)
distanța
ca
punctaj
într-un
clasament.
departament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. département)
1.
ramură
importantă
a
administrației
de
stat
sau
a
unei
instituții;
(în
unele
țări)
minister.
2.
~
de
stat
=
titulatura
oficială
a
Ministerului
Afacerilor
Externe
al
S.
U.
A.
3.
unitate
administrativ-teritorială
în
Franța.
departamental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. départemental)
1.
care
ține
de
un
departament,
care
se
referă
la
un
departament;
ministerial.
2.
(Franța)
consiliu
~
=
adunarea
deliberativă
a
unui
departament,
aleasă
prin
vot
universal
în
cadrul
cantoanelor.
îndepărta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (în + a depărta)
1.
tranz.
a
face
să
se
îndepărteze.
2.
a
înlătura,
a
da
la
o
parte;
a
ține
departe;
a
elimina.
3.
(obiecte)
a
muta
mai
departe
(unul
de
altul).
4.
pop.
(persoane)
a
scoate
drept
pedeapsă
(dintr-o
funcție);
a
scoate
din
funcție
pentru
abateri
grave;
a
da
afară;
a
destitui;
a
elibera;
a
concedia.
5.
fig.
a
ține
la
distanță;
a
distanța.
6.
intranz.
a
se
deplasa
sau
a
se
situa
la
o
anumită
distanță
(de
cineva
sau
de
ceva);
a
se
distanța.
7.
refl.
a
se
duce,
a
pleca
din
apropierea
cuiva
sau
a
ceva,
a
merge
în
altă
parte.
8.
a
se
abate,
a
devia.
9.
~
de
subiect
=
a
se
abate
de
la
temă.
10.
fig.
(despre
persoane)
a
înceta
de
a
mai
avea
concepții
comune.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abducție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)
1.
mișcare
de
îndepărtare
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
a
corpului;
(înv.)
abducțiune.
2.
(antonime)
aducție,
(înv.)
aducțiune.
ABER(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)
1.
„a
se
abate,
a
se
îndepărta”.
ablațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
ghețar
sau
a
zăpezii
prin
topire
și
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanță
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescență.