tact
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Takt, fr. tact)
Etimologie: (germ. Takt, fr. tact)
1. simț tactil, pipăit.
2. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.).
3. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva.
4. (p. ext.) pricepere, abilitate.