OK
X
sura
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. sura)
1.
(anat.)
partea
musculoasă
posterioară
a
piciorului
inferior;
pulpa
piciorului.
acupresură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Akupresur)
1.
(med.)
acupunctură
în
exercitarea
unei
presiuni,
a
unui
masaj
la
nivelul
punctelor
cu
activitate
biologică;
presopunctură.
adăosură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adaos + -ură)
1.
punere
peste;
adăugare.
2.
ceea
ce
se
adaugă;
adaos.
agrimensură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. agrimensura)
1.
tehnica
măsurătorilor
topografice
și
cadastrale
simple
ale
terenurilor
agricole.
ambușură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. embouchure)
1.
(muz.)
partea
superioară
a
unui
instrument
de
suflat
care
se
pune
în
gură
pentru
a
produce
sunetul;
muștiuc.
atinsură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (atins + -ură)
1.
acțiunea
de
a
atinge
și
rezultatul
ei;
atingere.
broșură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. brochure)
1.
lucrare
tipărită
sub
formă
de
carte,
care
cuprinde
un
număr
redus
de
foi;
fasciculă,
(înv.)
filadă.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aberometru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)
1.
(oftalmologie)
instrument
pentru
măsurarea
aberației
vizuale.
absorbțiometru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absorptiomètre)
1.
aparat
pentru
măsurarea
gradului
de
absorbție.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).