OK
X
global, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. global)
1.
în
întregime,
total.
globalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. globalisme)
1.
capacitatea
de
a
proiecta
la
nivel
global
fără
a
descompune
operațiunile
complexe
în
elemente
constitutive.
2.
proces
cognitiv
propriu
copiilor,
prin
care
se
reține
întregul
unui
obiect
pentru
a
diferenția
mai
pe
urmă
părțile
componente.
3.
metodă
pedagogică
și
didactică
bazată
pe
caracteristicile
infantile
de
a
percepe
întregul
înaintea
părților
sale
componente.
4.
ideologie
a
unor
grupuri
cu
interese
mai
largi
decât
cele
naționale.
5.
doctrină
economică
care
pledează
pentru
deschiderea
piețelor,
înlăturarea
barierelor
vamale,
libertatea
comerțului
și
circulația
oamenilor;
mondialism.
6.
(politică)
proiect
de
stabilire
a
unui
stat
mondial
care
să
guverneze
toate
popoarele;
mondialism.
globalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. globaliste)
1.
I.
referitor
la
globalism.
2.
II.
adept,
susținător
al
globalismului.
globalitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. globalité)
1.
calitate
a
ceea
ce
constituie
un
tot,
un
ansamblu;
caracter
global,
totalitate.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
considerat
în
întregime;
integralitate.
globaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. globaliser)
1.
a
face
ceva
global
în
anvergură;
a
deveni
global,
a
mondializa.
2.
a
reuni
într-un
tot
elemente
disparate;
a
judeca
o
problemă
în
ansamblu.
globalizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (globaliza, cf. fr. globalisation)
1.
acțiunea
de
a
globaliza.
2.
acțiunea
de
a
regrupa
părți
distincte
într-un
întreg
omogen.
3.
faptul
de
a
percepe,
a
concepe
ceva
sau
pe
cineva
ca
un
întreg.
4.
extindere
la
nivel
mondial;
mondializare.
5.
(economie)
generalizare
la
nivel
global.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
amnezic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amnésique)
1.
I.
(med.)
care
se
referă
la
amnezie;
care
este
afectat
de
amnezie.
2.
(med.)
ictus
~
=
sindrom
neurologic
care
se
caracterizează
printr-o
pierdere
bruscă
de
memorie
(această
tulburare
este
reversibilă
în
câteva
ore
și
este
considerată
benignă);
amnezie
globală
tranzitorie.
3.
II.
persoană
care
a
fost
atinsă
de
amnezie.
forfetar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. forfaitaire)
1.
(despre
tarife,
taxe,
impozite
etc.)
fixat
dinainte
la
o
sumă
globală
și
invariabilă;
în
paușal.
globalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. globalisme)
1.
capacitatea
de
a
proiecta
la
nivel
global
fără
a
descompune
operațiunile
complexe
în
elemente
constitutive.
2.
proces
cognitiv
propriu
copiilor,
prin
care
se
reține
întregul
unui
obiect
pentru
a
diferenția
mai
pe
urmă
părțile
componente.
3.
metodă
pedagogică
și
didactică
bazată
pe
caracteristicile
infantile
de
a
percepe
întregul
înaintea
părților
sale
componente.
4.
ideologie
a
unor
grupuri
cu
interese
mai
largi
decât
cele
naționale.
5.
doctrină
economică
care
pledează
pentru
deschiderea
piețelor,
înlăturarea
barierelor
vamale,
libertatea
comerțului
și
circulația
oamenilor;
mondialism.
6.
(politică)
proiect
de
stabilire
a
unui
stat
mondial
care
să
guverneze
toate
popoarele;
mondialism.
globalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. globaliste)
1.
I.
referitor
la
globalism.
2.
II.
adept,
susținător
al
globalismului.
globalitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. globalité)
1.
calitate
a
ceea
ce
constituie
un
tot,
un
ansamblu;
caracter
global,
totalitate.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
considerat
în
întregime;
integralitate.