computer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. computer)

1. calculator electronic; ordinator.

home-computer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. home computer)

1. computer pentru uzul familiei.

microcomputer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. microcomputer)

1. calculator sau minicalculator simplu, de mici dimensiuni, construit în jurul unui microprocesor și dotat cu software și hardware (ecran, tastatură etc.) pentru procesarea completă a informațiilor; microcalculator.

minicomputer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. minicomputer)

1. calculator electronic de dimensiuni reduse; minicalculator.

putere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (putea)

1. mare forță fizică, tărie, puternicie.
2. capacitatea de a produce un efect; capacitatea de a constrânge, influența sau controla; stăpânire, dominație.
3. facultatea juridică sau morală de a efectua anumite acte.
4. (despre medicamente) grad de influență asupra organismului.
5. (despre sisteme tehnice) capacitatea de a efectua un lucru mecanic.
6. (despre acte, documente, vize etc.) caracter valabil; valabilitate.
7. (despre bani) capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare.
8. (despre acțiuni sau fenomene naturale) grad de intensitate.
9. (matematică) indice care arată de câte ori un număr se înmulțește cu sine însuși.
10. (antonime) neputință, incapacitate.

supercomputer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (super1- + computer)

1. supercalculator; transputer.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.