OK
X
mașina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. machiner)
1.
a
unelti,
a
complota.
mașină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. machine, germ. Maschine)
1.
sistem
tehnic
alcătuit
din
piese
cu
mișcări
determinate,
care
transformă
o
formă
de
energie
în
altă
formă
de
energie
sau
în
lucru
mecanic
util;
(prin
restr.)
dispozitiv,
instrument,
aparat;
mecanism,
(pop.)
mașinărie.
2.
nume
dat
unor
sisteme
tehnice
puse
în
mișcare
prin
diferite
feluri
de
motoare:
a)
locomotivă;
b)
batoză;
c)
automobil.
3.
orice
mecanism
(cu
motor)
sau
dispozitiv,
instrument
(mecanic)
ce
efectuează
un
lucru
util.
4.
vehicul
cu
motor
utilizat
pentru
transportul
unui
număr
mic
de
persoane
sau
pentru
transportul
unui
volum
mic
de
obiecte;
autovehicul,
automobil,
auto.
5.
~
de
serviciu
=
vehicul
pus
la
dispoziția
unei
persoane
de
către
o
companie
publică
sau
privată,
ca
parte
a
activității
sale
profesionale.
6.
~
personală
=
vehicul
deținut
de
o
persoană
fizică
și
care
îl
folosește
pentru
uz
personal.
7.
~-capcană
=
mașină
cu
încărcătură
explozivă
care
este
acționată
prin
telecomandă
sau
printr-un
ceas
special,
folosită
în
atentate
teroriste.
8.
~-agricolă
=
mașină
folosită
în
agricultură.
9.
~-unealtă
=
mașină
de
lucru
care
prelucrează
materiale
prin
operații
mecanice.
10.
~
de
calcul
(sau
de
calculat)
=
mijloc
tehnic
de
mecanizare
sau
de
automatizare
a
operațiilor
de
calcul
și
de
prelucrare
a
informației,
care
poate
fi
acționat
manual,
electric
sau
electronic.
11.
(fig.)
ansamblu
complex
de
mijloace
folosite
într-un
anumit
scop
(reprobabil).
12.
epitet
dat
unui
om
care
lucrează
mult
și
cu
mișcări
automate,
mecanice.
bormașină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Bohrmaschine)
1.
mașină
care
face
posibilă
găurirea
unui
material
dur
(metal,
piatră
etc.)
cu
ajutorul
unui
burghiu.
2.
(var.)
(s.n.)
bormașin.
frezmașină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Fräsmaschine)
1.
mașină
la
care
se
adaptează
freza
și
de
care
aceasta
e
pusă
în
mișcare;
freză.
mașinal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. machinal)
1.
(și
adv.)
care
se
face
mecanic,
reflex,
automat.
mașinărie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. machinerie)
1.
ansamblu
de
piese
ale
unei
mașini;
mecanism.
mașinație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. machination)
1.
uneltire;
complot;
intrigă.
acumulativ, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accumulateur)
1.
aparat,
recipient
pentru
înmagazinarea
energiei
sub
diferite
forme
în
vederea
utilizării
ulterioare.
2.
dispozitiv
care
memorează
datele
în
vederea
prelucrării
într-o
mașină
de
calcul.
acuplaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accouplage)
1.
acțiunea
de
cuplare,
de
a
face
două
mecanisme,
două
motoare
să
lucreze
împreună;
acuplare,
cuplaj.
2.
organ
de
mașină
servind
la
stabilirea
unei
legături
elastice
sau
la
înmagazinarea
unei
energii
mecanice.
admisiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)
1.
intrare
a
agentului
motor
în
cilindrul
unei
mașini
sau
în
mașina
care
îl
utilizează.
2.
porțiune
din
cursa
pistonului
în
timpul
căreia
agentul
motor
intră
în
cilindru.
aerator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérateur)
1.
aparat
pentru
aerație.
2.
mașină
de
lucru
în
turnătorie
pentru
afânarea
amestecului
de
formare.
ambreiaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embrayage)
1.
acțiunea
de
a
ambreia;
ambreiare,
ambreiere.
2.
organ
de
mașină
care
asigură
o
legătură
temporară
între
doi
arbori
coaxiali,
permițând
și
decuplarea
în
funcționare.
3.
(antonime)
debreiaj,
debreiere.
amovibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amovible)
1.
(despre
funcționari)
care
poate
fi
revocat,
înlocuit,
mutat.
2.
(despre
piese,
organe
de
mașină
etc.)
mobil.