OK
X
amfilepsis
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
amphilepsis
2.
FR
amphilepsis
3.
EN
amphilepsis
4.
DE
Amphilepsis
5.
RU
aмфилепсис
6.
HU
amphilepszis,
megtermékenyítés
eredménye
ampelopsis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ampélopsis)
1.
viță
sălbatică,
grimpantă,
al
cărei
fruct
este
un
ciorchine;
lăuruscă.
apocarteresis
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (gr. apokarteresis)
1.
acțiunea
de
a
se
lăsa
omorât
de
foame;
sinucidere
prin
inaniție.
arsis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat., gr. arsis)
1.
timpul
slab,
neaccentuat,
al
unei
formule
ritmice.
2.
accent
tonic.
barbadensis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. barba densis)
1.
specie
de
bumbac
care
produce
fire
de
calitate
superioară.
catharsis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catharsis, gr. katharsis)
1.
concept
estetic,
la
Aristotel,
pentru
a
defini
efectul
„purificator”
al
artei,
în
special
al
tragediei,
rolul
acesteia
de
a-l
elibera
pe
om
de
pasiuni
(josnice),
prin
trăirea
unui
sentiment
de
maximă
tensiune.
2.
(psihan.)
efect
terapeutic
prin
descărcarea
unei
trăiri
refulate.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abasie)
1.
(med.)
tulburare
a
sistemului
nervos,
care
se
manifestă
prin
neputința
de
a
merge
normal.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
abiotrofie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiotrophie)
1.
(biol.)
proces
degenerativ
care
atinge
celulele
vii
(ale
sistemului
nervos);
slăbire
sau
încetare
a
funcțiilor
unui
țesut,
organ
sau
organism.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.