stație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. station, lat. statio)

1. oprire, popas.
2. punct de oprire, staționare a vehiculelor de transport public pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor etc.
3. așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate pe observarea anumitor fenomene.
4. punct geodezic din care se fac observații.
5. poziție, loc.
6. ~ de benzină = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei și apă a autovehiculelor.
7. loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc.
8. ~ electrică = ansamblu de instalații electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei.
9. ~a planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp.
10. ~ spațială (sau cosmică) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbită în jurul Pământului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampă de lansare spre alte planete.

admonestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.

aerostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcția și zborul aerostatelor.

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.

autoinfestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + infestaţie)

1. infestare cu forme infecțioase ale unui parazit care se găsește deja în organism.

autostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + staţie)

1. stație de autobuze.
2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni.

contestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contestation, lat. contestatio)

1. plnâgere, obiecție scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătorești.
2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.

autohaltă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.

autoservice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. auto-service)

1. stație de întreținere a autovehiculelor.

autostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + staţie)

1. stație de autobuze.
2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni.

bloc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.