Dictionar

Rezultate principale (Metonimie):

Metonimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métonymie, lat., gr. metonymia)

1. figură de stil, constând în inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a noţiunilor morale prin cele fizice etc. şi invers.

2. procedeu lingvistic care constă în înlocuirea unui cuvânt cu un alt cuvânt care menține o relație logică cu primul, de exemplu un obiect prin materialul său, un conținut prin containerul său, partea prin întregul etc.


Rezultate secundare (Metonimie):

Flagelaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flagellation, lat. flagellatio)

1. acțiunea de a biciui sau de a fi biciuit ca pedeapsă sau penitență; flagelare.

2. (prin metonimie) pictură reprezentând flagelarea lui Hristos.

3. perversiune sexuală care constă în practicarea biciuirii pentru a obține satisfacție sexuală; flagelantism.

4. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete.

5. (fig.) mustrare aspră.


Metonimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métonymique)

1. cu caracter de metonimie.


Reclamă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réclame)

1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicităţii sau al altor mijloace a unui spectacol etc.

2. orice formă de publicitate.

3. procedeu publicitar care vizează lansarea unui produs, a unui spectacol, a unui artist etc.

4. totalitatea mijloacelor prin care se prezintă şi se popularizează un produs, o carte etc.

5. (prin metonimie) suport material pentru această publicitate (afiș, pliant, prospect etc.).

6. text inserat într-un ziar, publicație pentru prezentarea, recomandarea și lăudarea unui produs sau serviciu.

7. răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate.


Repertoar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. répertoire)

1. inventar metodic (enumerare, listă, tabel etc.) în care informațiile sunt clasificate într-o ordine care facilitează găsirea acestora; (p. metonimie) suportul pentru aceste informații.

2. repertoriu.


Resurecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.

2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.

3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.

4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.

5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.

6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.

7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.

8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.

9. (var.) resurecțiune.


Sud

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sud)

1. punct cardinal opus nordului; miazăzi.

2. regiune de la sud.

3. (prin metonimie) locuitorii din partea meridională a unui teritoriu.