Dictionar

 

tub

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tubus
2. FR tube
3. EN rube
4. DE Rohr
5. RU трубкa
6. HU cső
 
 
 

TUB-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. tub-, cf. lat. tubus)

1. „tub”.
 

tuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tuber)

1. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel.
 
 
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 
 

acroblasteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroblastèse)

1. ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 
 

acvatubular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquatubulaire)

1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.