incident, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. incident)
Etimologie: (fr. incident)
1. adj. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct.
3. s. n. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități.
4. greutate, dificultate.
5. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces.