OK
X
calfata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. calfater)
1.
a
astupa
găurile
unei
luntre,
ale
unei
corăbii;
a
călăfătui.
fața inferioară
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
latus
inferius
2.
FR
face
inférieure
3.
EN
lower
surface;
underside
4.
DE
Unterseite
5.
RU
нижняя
сторонa
6.
HU
alsó
szél,
alsó
rész
fața lamelelor
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
facies
lamellarum
2.
FR
face
de
la
lame;
flanc
de
la
lame
3.
EN
side
of
the
gill
4.
DE
Lamellenfläche
5.
RU
поверхность
плaстинок
6.
HU
lemezkék
elülső
része
fata morgana
Parte de vorbire:
loc. s. f.
Etimologie: (it. fata morgana)
1.
formă
de
miraj
din
regiunile
călduroase,
în
care
imaginile
obiectelor
situate
dincolo
de
orizont
apar
mai
aproape
și
răsturnate,
ca
reflectate
într-o
apă.
2.
(fig.)
vis
înșelător,
iluzie;
nălucire.
fața superioară
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
latus
superius
2.
FR
face
supérieure
3.
EN
upper
side;
upper
surface;
top
side
4.
DE
Oberseite
5.
RU
верхняя
сторонa
6.
HU
felső
szél,
felső
rész
fată-mamă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)
1.
tânără
necăsătorită
care
așteaptă
sau
are
un
copil,
chiar
dacă
uneori
nici
nu
a
împlinit
vârsta
majoră.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
abnegație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1.
devotament
dus
până
la
sacrificiu;
abnegare.
2.
devotament
până
la
jertfire
de
sine
față
de
o
cauză
sau
de
o
persoană.
3.
sacrificiu
voluntar;
renunțare
voluntară
la
ceva
scump;
abandonare,
renunțare.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
abțibild
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abziehbild)
1.
mic
desen
colorat
gumat
pe
o
parte,
care
se
aplică
pe
o
suprafață
netedă.
2.
(fam.;
pl.)
nimicuri,
mărunțișuri;
mici
șmecherii.
acrobat, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1.
gimnast
în
acrobație.
2.
artist
de
circ,
funambul
care
execută
trucuri
de
agilitate
în
fața
unui
public.
3.
(fig.)
om
lipsit
de
consecvență;
cel
care
caută
să
epateze.