OK
X
lucrativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lucratif, lat. lucrativus)
1.
care
aduce
câștig;
aducător
de
profit;
profitabil;
rentabil.
2.
(anton.)
nelucrativ.
comercial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. commercial, lat. commercialis)
1.
care
aparține
comerțului,
privitor
la
comerț;
din
comerț,
negustoresc.
2.
care
lucrează
în
comerț.
3.
care
regrupează
magazine
specifice
comerțului.
4.
care
se
referă
la
comercializare.
5.
care
se
referă
la
comerț,
la
vânzare
și
la
cumpărare.
6.
care
vizează
un
public
numeros
și
un
scop
lucrativ.
7.
(despre
filme,
cărți
etc.)
fără
o
deosebită
valoare
culturală.
8.
(despre
localități,
regiuni
etc.)
în
care
comerțul
este
foarte
dezvoltat.
9.
(despre
produse)
care
este
destinat
consumului
casnic.
10.
(despre
produse)
vandabil.
11.
(expr.)
societate
~ă
=
întreprindere.
12.
(expr.)
spirit
~
=
spirit
negustoresc.
13.
valoare
~
=
prețul
de
vânzare
al
unui
produs
în
comerț.
14.
(var.)
(înv.)
comerțial.
lucrativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lucratif, lat. lucrativus)
1.
care
aduce
câștig;
aducător
de
profit;
profitabil;
rentabil.
2.
(anton.)
nelucrativ.
nepotism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. népotisme)
1.
favorizarea
unor
persoane
în
conferirea
funcțiilor
lucrative,
ținând
mai
degrabă
cont
de
relația
de
înrudire
sau
prietenie
cu
aceștia,
decât
de
abilitățile
lor;
favoritism.
2.
tendința
unei
persoane,
care
ocupă
o
poziție
înaltă,
de
a
favoriza
membrii
familiei
sale;
favoritism.
3.
(înv.)
autoritate
pe
care
o
aveau
în
conducerea
treburilor
publice
nepoții
anumitor
papi.
remuneratoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rémunératoire)
1.
care
remunerează;
lucrativ,
rentabil.
nelucrativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + lucrativ)
1.
care
este
nerentabil,
care
nu
aduce
profit.
2.
(anton.)
lucrativ.
joc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. jocus)
1.
divertisment,
activitate
cu
reguli,
care
poate
fi
făcută
singură
sau
în
grup,
pentru
distracție.
2.
activitate
distractivă,
supusă
sau
nu
regulilor,
practicată
de
copii
într-un
mod
dezinteresat
și
de
adulți
în
scopuri
lucrative
sau
nu.
3.
~
de
societate
=
distracție
într-un
grup
de
persoane
care
constă
din
întrebări
și
răspunsuri
hazlii
sau
din
dezlegarea
unor
probleme
amuzante.
4.
~
de
cuvinte
=
glumă
bazată
pe
asemănarea
de
sunete
dintre
două
cuvinte
cu
înțeles
diferit;
calambur.
5.
dans
popular,
horă;
(prin
ext.)
petrecere
populară
la
care
se
dansează;
melodie
după
care
se
joacă.
6.
(fig.)
mișcare
rapidă
și
capricioasă
(a
unor
lucruri,
imagini
etc.);
tremur,
vibrație.
7.
competiție
sportivă
(de
fotbal,
de
baschet
etc.),
întrecere
sportivă,
partidă
între
două
echipe.
8.
mod
specific
de
a
juca,
de
a
se
comporta
într-o
întrecere
sportivă.
9.
(tenis)
fiecare
dintre
diviziunile
setului;
game,
ghem.
10.
acțiunea
de
a
interpreta
un
rol
într-o
piesă
de
teatru;
felul
cum
se
interpretează.
11.
~
de
scenă
=
totalitatea
mișcărilor
și
atitudinilor
unui
actor
în
timpul
interpretării
unui
rol.
12.
(în
special)
activitate
în
care
se
mizează
bani
în
speranța
de
a
câștiga
mai
mult.
13.
~
de
noroc
=
distracție
cu
cărți,
cu
zaruri
etc.
care
angajează
de
obicei
sume
de
bani
și
care
se
desfășoară
după
anumite
reguli
respectate
de
parteneri,
câștigul
fiind
determinat
de
întâmplare
sau
de
calcul.
14.
~
de
cuvinte
=
efect
verbal,
cu
caracter
de
glumă,
obținut
prin
îmbinarea
unor
cuvinte
asemănătoare
ca
formă
dar
deosebite
ca
sens.
15.
(loc.)
bătaie
de
~
=
batjocură.
16.
(expr.)
a
juca
un
~
mare
(sau
periculos)
ori
a-și
pune
capul
(sau
viața,
situația
etc.)
în
~
=
a
întreprinde
o
acțiune
riscantă.
17.
(expr.)
a
descoperi
(sau
a
pricepe)
~ul
cuiva
=
a
surprinde
manevrele
sau
intențiile
ascunse
ale
cuiva.
18.
(expr.)
a
face
~ul
cuiva
=
a
servi
(conștient
sau
nu)
intereselor
cuiva.
19.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
se
afla
într-o
situație
critică,
a
fi
în
primejdie.
20.
(expr.)
a-și
bate
~
de
cineva
=
a
lua
în
râs
pe
cineva.
21.
(expr.)
a
intra
în
~
=
a
participa,
a
interveni.
22.
(expr.)
a
conduce
~ul
=
a
obține
avantajul
într-o
anumită
situație.
23.
(expr.)
~urile
sunt
făcute
=
(fig.)
nu
mai
este
nimic
de
făcut.
24.
(concr.)
totalitatea
obiectelor
care
formează
un
ansamblu,
un
set
folosit
la
practicarea
unui
joc.
25.
(tehn.)
deplasare
relativă
pe
o
direcție
dată
între
două
piese
asamblate,
considerată
față
de
poziția
de
contact
pe
direcția
respectivă.
26.
model
simplificat
și
formal
al
unei
situații,
construit
pentru
a
face
posibilă
analiza
pe
cale
matematică
a
acestei
situații.
27.
teoria
~urilor
=
teorie
matematică
a
situațiilor
conflictuale,
în
care
două
sau
mai
multe
părți
au
scopuri,
tendințe
contrare.
28.
(muz.;
în
sintagma)
~
de
clopoței
=
glockenspiel.