Rezultate principale (Atașa):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attacher)
2. refl. (fig.) a se lega sufleteşte de ceva sau de cineva.
Rezultate secundare (Atașa):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attachable)
1. care poate fi ataşat; (fig.) sociabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attachement)
1. afecţiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de şantier în care se notează lucrările executate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ataşament /2/ + ist)
1. tehnician care completează caietul de ataşament.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attachant)
1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ataşa)
3. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanţei diplomatice a unui stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. patache)
1. veche navă cu vele pentru transportul corespondenţei şi pasagerilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adnatus)
1. (bot.; despre organe) crescut pe un alt organ; atașat direct, părând să se unească.
2. (referitor la lamelele unei ciuperci) aderent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affection, lat. affectio)
1. dragoste, simpatie, ataşament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. affixation)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1. adj. care aglutinează.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alidade)
1. dispozitiv, riglă gradată ataşată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.