OK
X
baraterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baraterie)
1.
prejudiciu
adus
unei
nave
prin
încălcarea
intenționată
a
îndatoririlor
de
către
comandant
sau
echipaj.
consemn
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consigne)
1.
totalitatea
îndatoririlor
specifice
personalului
unei
gărzi
militare;
(p.
ext.)
ordin,
dispoziție.
2.
interzicere
temporară
a
ieșirii
militarilor
din
cazarmă
(navă,
domiciliu).
constituție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. constitution, lat. constitutio)
1.
totalitatea
particularităților
morfologice,
funcționale
și
psihologice
ale
unui
individ.
2.
conformație;
arhitectură.
3.
lege
fundamentală
a
unui
stat,
care
stabilește
principiile
de
bază
ale
organizării
lui,
drepturile
și
îndatoririle
fundamentale
ale
cetățenilor,
sistemul
electoral,
organizarea
organelor
supreme
și
locale.
constituțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constitutionnel)
1.
referitor
la
constituție
(I).
2.
conform
cu
constituția
(II),
bazat
pe
existența
acesteia.
3.
comisie
~ă
=
comisie
însărcinată
cu
elaborarea
unei
constituții
(II);
drept
~
=
a)
totalitatea
drepturilor
fundamentale
care
reglementează
relațiile
privitoare
la
orânduirea
social-economică
și
de
stat;
b)
ramură
a
dreptului
care
studiază
drepturile
și
îndatoririle
cetățenilor
prevăzute
în
constituție
(II);
monarhie
~ă
=
sistem
politic
în
care
puterea
monarhului
este
limitată
de
constituție.
egalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. égalité)
1.
stare
a
două
sau
a
mai
multor
lucruri
egale
între
ele.
2.
(sport)
rezultat
constituit
dintr-un
număr
egal
de
puncte.
3.
principiu
potrivit
căruia
tuturor
oamenilor,
statelor
sau
națiunilor
li
se
recunosc
aceleași
drepturi
și
li
se
impun
aceleași
îndatoriri
prevăzute
de
regula
de
drept;
situație
în
care
oamenii
se
bucură
de
aceleași
drepturi
și
au
aceleași
îndatoriri.
4.
(mat.)
echivalență
între
două
sau
mai
multe
mărimi,
elemente,
factori
etc.
egali;
expresie
a
acestei
relații
redată
prin
semnul
egal
(=).
funcție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. fonction, lat. fonctio, -onis)
1.
activitate
care
tinde
spre
un
anumit
scop.
2.
activități
specifice
atașate
ființei
umane,
naturii
sale,
sexului
său,
personalității
sale
(ex.
~a
maternă).
3.
activități
atașate
ființei
umane
ca
membru
al
unei
societăți
(ex.
~
politică).
4.
activități
specifice,
de
natură
profesională,
atașate
unei
persoane.
5.
activitate,
atribuție
determinată,
legată
de
un
loc
de
muncă,
de
un
birou.
6.
ansamblu
de
obligații
și
îndatoriri
inerente
exercitării
unei
activități
administrative.
7.
(prin
ext.)
însărcinare,
slujbă.
8.
~
publică
=
funcție
exercitată
în
cadrul
unei
administrații,
unei
organizații
dependentă
de
stat.
9.
(biologie)
ansamblu
de
proprietăți
active
ale
unui
organ
(ex.
~a
de
reproducere).
10.
(biologie)
activitate
la
care
un
organ
este
adaptat
datorită
structurii
sale.
11.
(matem.)
relație
între
două
mulțimi
de
elemente
X
și
Y
care
asociază
fiecărui
element
al
lui
X
un
element
al
lui
Y
(mulțimea
X
se
numește
domeniu
și
mulțimea
Y
se
numește
codomeniu).
12.
(logică)
operație
care
prin
aplicare
asupra
unui
argument
îi
conferă
acestuia
o
valoare
corespunzătoare.
13.
(mat.,
log.)
relație
constantă
între
două
sau
mai
multe
variabile,
astfel
încât
orice
modificare
a
valorii
uneia
să
corespundă
în
mod
regulat
unei
modificări
a
valorii
celorlalte.
14.
(programare)
transformarea
unui
obiect
într-un
alt
obiect;
(în
special)
subrutină
care
returnează
un
rezultat.
15.
(gramatică)
relații
reciproce
între
termenii
unei
propoziții
și
care
asigură
echilibrul
acesteia.
16.
(gramatică)
relație
gramaticală
pe
care
elementele
unei
structuri
(categoriile)
o
întrețin
între
ele.
17.
(muzică)
locul
unui
acord
într-o
suită
sau
o
serie
muzicală,
constând
de
obicei
din
tonică,
subdominantă
și
dominantă.
18.
(glosematică)
orice
relație
între
doi
termeni.
19.
(psihologie)
ansamblu
de
operații
la
care
pot
contribui
activitățile
noastre
psihice
și
care
sunt
caracteristice
acestora.
20.
(chimie)
grup
remarcabil
de
atomi
care
are
o
reactivitate
specială
în
interiorul
unei
molecule.
21.
(loc.)
în
~
de
=
în
raport
cu
cineva
sau
ceva
care
poate
varia.
22.
(loc.)
a
fi
în
~
de
=
a
fi
în
raport,
în
relație
cu
cineva
sau
ceva
care
poate
varia.
23.
(var.)
funcțiune.