OK
X
tul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tulle, germ. Tüll)
1.
țesătură
de
mătase
sau
de
bumbac,
subțire
și
ușoară.
preaînaltul
Parte de vorbire:
s.m. art.
Etimologie: (prea + înalt)
1.
(în
monoteism)
ființă
supremă,
creatoare
a
universului;
Dumnezeu.
tularemie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tularémie; din Tulare, numele unui comitat din California)
1.
boală
infecțioasă
la
iepure
și
transmisibilă
omului,
datorată
unui
microb
specific
care
afectează
ganglionii
limfatici
periferici,
manifestându-se
prin
febră,
frisoane,
vomă.
tulbură-sărbătoare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (din fr. trouble-fête)
1.
persoană
care
întrerupe,
perturbă
cursul
unui
moment
plăcut,
al
unui
eveniment
fericit.
tulburăciune
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (turbura + -ciune)
1.
lichid
tulbure;
tulbureală.
2.
(var.)
(înv.)
turburăciune.
tulburare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. tulbura)
1.
acțiunea
de
a
(se)
tulbura
și
rezultatul
ei.
2.
pierdere
a
limpezimii,
a
transparenței
unui
lichid
(din
cauza
impurităților).
3.
învolburare
a
unei
ape,
a
atmosferei
etc.
4.
mânie,
furie.
5.
(fig.)
neliniște
sufletească,
îngrijorare,
frământare,
emoție.
6.
(fig.)
tumult,
dezordine,
răzvrătire,
răscoală.
7.
(fig.)
neastâmpăr.
8.
(fig.)
dereglare
a
funcției
unui
organ
anatomic,
a
unei
facultăți
fizice
sau
psihice.
9.
(var.)
turburare.
tulburări de vedere
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
perturbatio
videndi
2.
FR
troubles
visuels
3.
EN
troubles
of
sight;
troubles
of
vision
4.
DE
Sehstörungen
5.
RU
нaрушение
зрения
6.
HU
látászavar
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abasie)
1.
(med.)
tulburare
a
sistemului
nervos,
care
se
manifestă
prin
neputința
de
a
merge
normal.
abc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abc)
1.
carte
pentru
învățarea
alfabetului;
abecedar.
2.
enumerarea
primelor
litere
ale
alfabetului.
3.
(fig.)
principiile
elementare,
începutul,
baza
unei
arte
sau
a
unei
științe.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.