OK
X
(a) inhiba (creșterea)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inhibere
2.
FR
inhiber
3.
EN
inhibit
4.
DE
hemmen
(Wachstum);
hindern
5.
RU
тормозить
(рост)
6.
HU
(növekedés)gátló
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
aeropurtat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. aéroporté)
1.
transportat
pe
calea
aerului
(nu
implică
aterizarea);
aerotransportat.
2.
trupe
~e
=
trupe
parașutate
deasupra
destinației
lor.
calitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)
1.
sinteza
laturilor
și
însușirilor
esențiale
ale
obiectelor,
fenomenelor
sau
proceselor.
2.
însușire
(bună
sau
rea);
caracteristică
pozitivă.
3.
(log.)
însușire
a
unei
judecăți
predicative
de
a
fi
afirmativă
sau
negativă.
4.
situație,
poziție,
titlu,
condiție
care
constituie
sau
dă
un
anumit
drept.
5.
(șah)
diferența
de
valoare
dintre
un
turn
și
un
nebun
sau
un
cal.
concluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1.
judecată
care
rezultă
dintr-un
șir
de
constatări
sau
argumente;
încheiere.
2.
ultima
parte
a
unei
expuneri,
a
unei
opere.
3.
(muz.)
ultima
secțiune
din
expoziția
unei
sonate.
4.
a
trage
~ii
=
a
rezuma
ideile
emise
de
participanții
la
o
dezbatere.
5.
judecată
finală
a
unui
silogism.
6.
(mat.)
parte
din
enunțul
unei
teoreme
al
cărei
adevăr
se
deduce
prin
demonstrație.
7.
(pl.)
încheiere
a
unei
chestiuni
făcută
de
o
autoritate
judiciară
sau
ministerială;
aviz,
propunere.
8.
a
pune
~ii
=
a
formula
pe
scurt
acuzarea
(sau
apărarea)
într-un
proces.
dezinfecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désinfection)
1.
acțiunea
de
a
dezinfecta
și
rezultatul
ei;
dezinfectare,
dezinfectat.
2.
operație
de
igienă
care
are
ca
scop
eliminarea
agenților
infecțioși
și
a
germenilor
patogeni
dintr-un
anumit
loc;
(prin
metonimie)
serviciul
de
igienă
responsabil
de
această
operațiune.
3.
(fig.)
lupta
împotriva
(și
distrugerea)
corupției
morale.
4.
(var.)
(înv.)
dezinfecțiune.
5.
(antonim)
infecție.
direct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. direct, lat. directus)
1.
adj.
care
duce
de-a
dreptul
la
țintă,
drept,
fără
ocoluri.
2.
în
linie
~ă
=
din
tată
în
fiu.
3.
imediat,
nemijlocit,
fără
intermediar.
4.
vorbire
~ă
sau
stil
~
=
procedeu
sintactic
sau
stilistic
de
redare
fidelă
a
spuselor
cuiva,
printr-un
verb
sau
alt
cuvânt
de
declarație;
complement
~
=
complement
care
exprimă
obiectul
asupra
căruia
se
răsfrânge
direct
acțiunea
unui
verb
tranzitiv;
propoziție
completivă
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
cu
funcție
de
complement
direct
pe
lângă
un
verb
tranzitiv
din
regentă.
5.
adj.,
adv.
(care
are
loc)
fără
ascunzișuri,
fățiș,
drept.
6.
adv.
fără
înconjur,
de-a
dreptul.
7.
(mat.;
despre
mărimi
variabile)
~
proporționale
=
care
depind
una
de
alta,
astfel
încât
creșterea
(sau
descreșterea)
uneia
de
un
număr
de
ori
provoacă
creșterea
(respectiv
descreșterea)
celeilalte
de
același
număr
de
ori.
8.
s.
n.
(radio,
tv.)
în
~
=
transmis
pe
viu,
în
momentul
producerii
evenimentului.
9.
s.
f.
(box)
lovitură
aplicată
prin
întinderea
mâinii
înainte.