subiectiv, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (lat. subiectivus, fr. subjectif)
Etimologie: (lat. subiectivus, fr. subjectif)
1. (fil.) care are loc în conștiință, care aparține subiectului.
2. subiectivist.
3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei.