OK
X
renta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. renter)
1.
a
produce
câștig;
a
aduce
venit.
2.
(fam.)
a
merita
osteneala.
rentă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rente)
1.
plată
(în
muncă,
în
produse
sau
în
bani)
la
care
era
obligat
iobagul
față
de
stăpânul
său.
2.
venit
pe
care
îl
aduce
cu
regularitate
un
bun
(i)mobiliar
și
care
nu
este
legat
de
o
activitae
productivă
a
proprietarului.
aderență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adhaerentia
2.
FR
adhérence
3.
EN
adherence
4.
DE
Anhaftung;
Verwachsung
5.
RU
прикрепление;
срaщение
6.
HU
összetapadás,
összenövés
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).
aferență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Afferenz)
1.
(med.)
transmitere
a
impulsurilor
senzitivo-senzoriale
la
diverse
niveluri
ale
sistemului
nervos
central.
amprenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. empreindre)
1.
tr.
a
lua
amprentele
cuiva.
2.
a
imprima
într-o
masă
plastică
o
parte
a
maxilarului
în
vederea
confecționării
unei
proteze
dentare.
3.
intr.
a
marca
profund.
amprentă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. empreinte)
1.
urmă
lăsată
de
un
obiect
prin
apăsare.
2.
(pl.)
~e
digitale
=
urmele
lăsate
de
vârfurile
degetelor
pe
ceva.
3.
mulaj
al
maxilarului
sau
al
unei
părți
din
acesta
servind
pentru
lucrarea
protezelor
dentare.
4.
(fig.)
urmă
lăsată
de
o
idee,
de
o
stare
psihică
etc.
aparență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apparence, lat. apparentia)
1.
înfățișare,
manifestare
exterioară
evidentă,
uneori
înșelătoare.
2.
în
~
=
la
prima
vedere.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
acaul, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acaule, lat. acaulis)
1.
(bot.)
fără
tulpină.
2.
cu
tulpina
foarte
scurtă
sau
neaparentă.
acetofan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétophane)
1.
folie
transparentă
din
material
plastic,
pentru
conturarea
și
colorarea
imaginilor
filmului
de
animație.
acrosteoliză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)
1.
(med.)
osteoliză
în
extremități.
2.
(med.)
distrugere
a
falangelor
distale
ale
degetelor
de
la
mâini
sau
de
la
picioare,
cel
mai
adesea
bilaterală.
3.
(med.)
imagine
radiografică
de
transparență
osoasă
centrală
sau
marginală,
cu
limite
șterse
sau
nete.
actinoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinoscopie)
1.
(med.)
examen
optic
al
unui
organ
sau
țesut
prin
transparență
sau
difuziune.