congres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

1. reuniune (inter)națională în care delegații și invitații dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, științific, profesional, cultural etc.
2. organ suprem de conducere al unor partide, organizații de masă și obștești.
3. denumire a parlamentului în unele țări.
4. denumire dată unor conferințe internaționale convocate pentru încheierea de tratate de pace.
5. denumire a unor partide politice.

gresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. graisser)

1. a unge piesele unui mecanism.

gresaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. graissage)

1. acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare.
2. acțiunea de a acoperi ceva cu grăsime sau o substanță grasă.
3. (antonime) degresaj, degresare.

greșeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (greși + -eală)

1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).
2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.
3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.
4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.
5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.

greșire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. greși)

1. comitere a unei greșeli; executare proastă a ceva.
2. luare a ceva drept altceva; confundare, încurcare.
3. păcătuire, înșelare.
4. pricinuire a unui rău, a unui neajuns cuiva.

greșit; eronat; rău

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT malus
2. FR mauvais; erroné
3. EN bad; erroneous
4. DE schlecht; irrtümlich; falsch
5. RU непрaвленный
6. HU hibás, helytelen; téves, rossz

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).

absolutiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.