Dictionar

 

acrofix

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrofixé)

1. (bot.) fixat la vârf (anteră).
 
 

antefix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antéfixe)

1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperișului de olane al unui edificiu.
 

crucifix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crucifix, lat. crucifixus)

1. obiect de cult reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce.
 
 
 

abnorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobișnuit.
2. (antonime) normal, obișnuit.
 

abnormitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.