deviat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (vb. devia)

1. I. care prezintă imperfecțiuni.
2. care și-a schimbat direcția.
3. (fig.) care se îndepărtează de la subiect, de la o concepție; anormal.
4. (prin ext.; fig.) care se abate de la o conduită corectă.
5. II. abatere de la direcția dată sau normală; deviație.

deviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déviation, lat. deviatio)

1. abatere față de o direcție normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție.
4. ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord.

deviaționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déviationnisme)

1. atitudine de deviaționist.
2. acțiunea sau atitudinea cuiva care nu urmează sau tinde să se abată de la linia politică sau recomandările unei organizații (partid politic, sindicat etc.) din care face parte; deviere.

deviaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. déviationniste)

1. I. care are o conduită politică care se abate de la doctrina oficială; deviator.
2. II. membru al unui partid politic care se abate de la linia partidului; deviator.
3. (antonim) ortodox.

deviator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déviateur)

1. adj. care produce o deviație.
2. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist.
3. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

anemolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémolithe)

1. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.

anizoforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisophorie)

1. tendință de deviație în sus a axei vizuale a unui ochi.

anopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anopsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate, orbire.
2. (med.) fel de strabism cu globul ocular deviat în sus.

compensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compenser, lat. compensare)

1. tr. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi.
2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale.
3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni.
4. a înlătura erorile de deviație ale unei busole.
5. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală.

contort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. contortus)

1. care se află în poziție deviată față de cea naturală; învârtit, răsucit, sucit.
2. (despre frunze) care se acoperă parțial una pe alta.