OK
X
biplas
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (fr. biplace)
1.
care
are
două
locuri;
biloc.
canalăș
Parte de vorbire:
s.n. (pl. -e) (regional)
Etimologie: (canal + -aș)
1.
șanțul
făcut
prin
holdă
ca
să
se
scurgă
apa.
duglas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. douglas)
1.
brad
înalt,
cu
lemnul
galben-roz
până
la
brun-roșcat,
durabil
și
ușor
de
prelucrat.
fumagina acelor de duglas
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Phaeocryptopus
gaeumannii
2.
FR
„rouille
suisse”
des
aïguilles
de
douglas
3.
EN
swiss
needle
cast
of
douglas
fir
4.
DE
Rußtau
der
Douglastanne
5.
RU
чернь
лжетсуrи
6.
HU
duglászfenyő
tűlevelének
korompenésze
înroșirea și căderea acelor de duglas
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Rhabdocline
pseudotsugae
2.
FR
lésions
et
chutes
des
aiguilles
du
douglas
3.
EN
needle
cast
of
douglas
fir
4.
DE
Rhabdocline-Blattfleckenkrankheit
der
Douglastanne
5.
RU
пожелтение
и
зaсыхaние
хвои
лжетсуrи
6.
HU
duglászfenyő
rozsdás
tűhullása
laș, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lâche)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(om)
fricos,
slab
de
înger;
mișel.
2.
adj.
care
denotă
lipsă
de
curaj.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.